Ce este o ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA)?
Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este situat la mijlocul genunchiului. Acesta conectează osul coapsei (femurul) la tibie și previne alunecarea tibiei înainte și rotirea excesivă. Dacă vă rupeți LCA-ul, orice schimbare bruscă de direcție, cum ar fi mișcarea laterală sau rotația, în timpul sporturilor precum fotbal, baschet, tenis, rugby sau arte marțiale, ar putea provoca cedarea genunchiului.
Majoritatea cazurilor de rupturi ale ligamentului încrucișat anterior (LIA) apar în urma unor leziuni fără contact, cauzate de răsucirea bruscă a genunchiului în timpul antrenamentului sau competiției. Jucătorii de fotbal pot avea aceeași problemă și atunci când încrucișează mingea pe distanțe lungi, punând prea multă presiune pe piciorul din care stă.
Vești proaste pentru sportivele care citesc acest articol: femeile prezintă un risc mai mare de rupturi ale ligamentului încrucișat anterior, deoarece genunchii lor nu au o aliniere, o dimensiune și o formă uniforme.
Sportivii care își rup ligamentul încrucișat anterior simt adesea un „pocnet” și apoi o umflare bruscă a genunchiului (din cauza sângerării din ligamentul rupt). În plus, există un simptom cheie: pacientul nu poate merge sau continua să practice sport imediat din cauza durerii la genunchi. Când umflarea genunchiului dispare în cele din urmă, pacientul poate simți că genunchiul este instabil și chiar nu se mai poate menține, ceea ce face imposibilă practicarea sportului pe care îl iubește cel mai mult.
Mai mulți sportivi celebri au suferit rupturi ale ligamentului încrucișat anterior (LIA). Printre aceștia se numără: Zlatan Ibrahimovich, Ruud Van Nistelrooy, Francesco Totti, Paul Gascoigne, Alan Shearer, Tom Brady, Tiger Woods, Jamal Crawford și Derrick Rose. Dacă ați întâmpinat probleme similare, nu sunteți singurii. Vestea bună este că acești sportivi au reușit să își continue cu succes carierele profesionale după reconstrucția LIA. Cu tratamentul potrivit, puteți fi și dumneavoastră ca ei!
Cum se diagnostichează ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA)
Ar trebui să vă adresați medicului de familie dacă suspectați că aveți o ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA). Acesta va putea confirma acest lucru printr-un diagnostic și va recomanda cei mai buni pași de urmat. Medicul dumneavoastră va efectua câteva teste pentru a determina dacă aveți o ruptură de LCA, inclusiv:
1. Un examen fizic în cadrul căruia medicul dumneavoastră va verifica modul în care se mișcă articulația genunchiului în comparație cu celălalt genunchi nelezat. De asemenea, este posibil să efectueze un test Lachman sau un test al sertarului anterior pentru a verifica amplitudinea mișcării și cât de bine funcționează articulația și să vă pună întrebări despre cum vă simțiți.
2. Examen cu raze X în cadrul căruia medicul dumneavoastră poate exclude o fractură sau o fractură osoasă.
3. RMN care va arăta tendoanele și țesuturile moi și îi va permite medicului să verifice amploarea leziunilor.
4. Ecografie pentru evaluarea ligamentelor, tendoanelor și mușchilor.
Dacă leziunea este ușoară, este posibil să nu fi rupt ligamentul încrucișat anterior (LIA) și doar să l-ai întins. Leziunile LCA sunt clasificate pentru a le determina severitatea după cum urmează.
Se poate vindeca un ligament încrucișat anterior (LIA) rupt de la sine?
Ligamentul încrucișat anterior (LIA) de obicei nu se vindecă bine de la sine, deoarece nu are o bună alimentare cu sânge. Este ca o frânghie. Dacă este rupt complet la mijloc, este dificil ca cele două capete să se conecteze în mod natural, mai ales că genunchiul se mișcă mereu. Cu toate acestea, unii sportivi care au doar o ruptură parțială a LCA se pot întoarce la sport, atâta timp cât articulația este stabilă și sporturile pe care le practică nu implică mișcări bruște de răsucire (cum ar fi baseballul).
Este chirurgia de reconstrucție a LCA singura opțiune de tratament?
Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA) este înlocuirea completă a rupturii de LIA cu o „grefă de țesut” (de obicei realizată din tendoane din interiorul coapsei) pentru a oferi stabilitate genunchiului. Acesta este tratamentul recomandat pentru sportivii care au un genunchi instabil și nu pot participa la activități sportive după o ruptură de LIA.
Înainte de a lua în considerare o intervenție chirurgicală, ar trebui să consultați un kinetoterapeut specialist recomandat de chirurgul dumneavoastră și să urmați o terapie fizică. Aceasta va ajuta la restabilirea gamei complete de mișcare și a forței genunchiului, permițând totodată ameliorarea leziunilor osoase. De asemenea, unii medici consideră că reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA) este asociată cu un risc mai mic de artrită precoce (modificări degenerative) pe baza constatărilor radiografiei.
Repararea LCA este o opțiune de tratament mai nouă pentru anumite tipuri de rupturi. Medicii reatașează capetele rupte ale LCA la osul coapsei folosind un dispozitiv numit orteză medială. Cu toate acestea, majoritatea rupturilor de LCA nu sunt potrivite pentru această abordare de reparare directă. Pacienții care au suferit o reparare au o rată ridicată de intervenții chirurgicale de revizie (1 din 8 cazuri, conform unor lucrări). În prezent, există numeroase cercetări privind utilizarea celulelor stem și a plasmei bogate în trombocite pentru a ajuta la vindecarea LCA. Cu toate acestea, aceste tehnici sunt încă experimentale, iar tratamentul „standard de aur” este încă chirurgia de reconstrucție a LCA.
Cine poate beneficia cel mai mult de o intervenție chirurgicală de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior (LIA)?
1. Pacienți adulți activi care practică sporturi care implică rotație sau pivotare.
2. Pacienți adulți activi care lucrează în locuri de muncă ce necesită multă forță fizică și implică rotație sau pivotare.
3. Pacienți mai în vârstă (cum ar fi cei peste 50 de ani) care practică sporturi de elită și care nu prezintă modificări degenerative la genunchi.
4. Copii sau adolescenți cu rupturi ale ligamentului încrucișat anterior. Se pot utiliza tehnici adaptate pentru a reduce riscul de leziuni ale plăcii de creștere.
5. Sportivii care au și alte leziuni la genunchi pe lângă rupturile ligamentului încrucișat anterior (LIA), cum ar fi leziuni ale ligamentului încrucișat posterior (LCP), ligamentului colateral (LCL), meniscului și cartilajului. În special pentru unii pacienți cu rupturi de menisc, dacă pot repara LCA în același timp, efectul va fi mai bun.
Care sunt diferitele tipuri de intervenții chirurgicale de reconstrucție a LCA?
1. Tendonul ischiogambier – Acesta poate fi recoltat cu ușurință din interiorul genunchiului printr-o mică incizie în timpul intervenției chirurgicale (autogrefă). Un ligament încrucișat anterior rupt poate fi, de asemenea, înlocuit cu un tendon donat de altcineva (alogrefă). Sportivii cu hipermobilitate (hiperlaxitate), ligamente colaterale mediale (LCM) foarte laxe sau tendoane ischiogambiere mici pot fi candidați mai buni pentru o alogrefă sau o grefă de tendon patelar (vezi mai jos).
2. Tendonul rotulian – O treime din tendonul rotulian al pacientului, împreună cu dopuri osoase din tibie și rotula, pot fi utilizate pentru o autogrefă de tendon rotulian. Este la fel de eficientă ca o grefă de tendon, dar prezintă un risc mai mare de durere la genunchi, mai ales atunci când pacientul îngenunchează și are o fractură de genunchi. Pacientul va avea, de asemenea, o cicatrice mai mare pe partea din față a genunchiului.
3. Abord medial al genunchiului și tehnica tunelului femural cu aliniere tibială – La începutul intervenției chirurgicale de reconstrucție a LCA, chirurgul forează un tunel osos drept (tunel tibial) de la tibie la femur. Aceasta înseamnă că tunelul osos din femur nu se află acolo unde se afla inițial LCA. În schimb, chirurgii care utilizează tehnica abordului medial încearcă să plaseze tunelul osos și grefa cât mai aproape de locația originală (anatomică) a LCA. Unii chirurgi consideră că utilizarea procedurii de tunel femural cu aliniere tibială duce la instabilitate rotațională și la creșterea ratelor de revizie la genunchii pacienților.
4. Tehnica de atașare integrală medială/a grefei - Tehnica integrală medială utilizează frezarea inversă pentru a reduce cantitatea de os care trebuie îndepărtată din genunchi. Este nevoie doar de un singur ischiogambier pentru a crea grefa la reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA). Justificarea este că această abordare poate fi mai puțin invazivă și mai puțin dureroasă decât metoda tradițională.
5. Reconstrucție cu un singur fascicul vs. cu fascicul dublu - Unii chirurgi încearcă să reconstruiască două fascicule de LCA prin perforarea a patru găuri în rotula în loc de două. Nu există nicio diferență semnificativă în rezultatele reconstrucțiilor LCA cu un singur fascicul sau cu fascicul dublu - chirurgii au obținut rezultate satisfăcătoare utilizând ambele abordări.
6. Conservarea plăcilor de creștere - Plăcile de creștere la copii sau adolescenți care au o leziune a LCA rămân deschise până la aproximativ 14 ani pentru fete și 16 ani pentru băieți. Utilizarea tehnicii standard de reconstrucție a LCA (transvertebrală) poate deteriora plăcile de creștere și poate opri creșterea osului (oprirea creșterii). Chirurgul trebuie să examineze plăcile de creștere ale pacientului înainte de tratament, să aștepte până când pacientul și-a finalizat creșterea sau să utilizeze o tehnică specială pentru a evita atingerea plăcilor de creștere (periost sau adventice).
Când este cel mai bun moment pentru o reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior (LIA) după o leziune?
Ideal ar fi să fii operat în câteva săptămâni de la accidentare. Amânarea intervenției chirurgicale cu 6 luni sau mai mult crește riscul de deteriorare a cartilajului și a altor structuri ale genunchiului, cum ar fi meniscul. Înainte de operație, cel mai bine este să fi urmat terapie fizică pentru a reduce umflarea și a-ți recăpăta întreaga gamă de mișcare, precum și pentru a-ți întări cvadricepșii (mușchii din partea din față a coapsei).
Care este procesul de recuperare după o intervenție chirurgicală de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior (LIA)?
1. După operație, pacientul va simți dureri la genunchi, dar medicul va prescrie analgezice puternice.
2. După operație, puteți folosi cârje pentru a vă ridica și a merge imediat.
3. Unii pacienți sunt într-o stare fizică suficient de bună pentru a fi externați în aceeași zi.
4. Este important să urmați fizioterapie cât mai curând posibil după operație.
5. Este posibil să fie nevoie să folosiți cârje timp de până la 6 săptămâni
6. Te poți întoarce la munca de birou după 2 săptămâni.
7. Dar dacă slujba ta implică multă muncă fizică, va dura mai mult până te vei întoarce la muncă.
8. Reluarea activităților sportive poate dura între 6 și 12 luni, de obicei 9 luni.
La ce îmbunătățire vă puteți aștepta după o intervenție chirurgicală de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior (LIA)?
Conform unui studiu amplu efectuat pe 7.556 de pacienți care au suferit reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior (LIA), majoritatea pacienților au reușit să revină la sport (81%). Două treimi dintre pacienți au reușit să revină la nivelul de joc de dinaintea accidentării, iar 55% au reușit să revină la un nivel de elită.
Data publicării: 16 ian. 2025
