Leziunile la gleznă sunt o vătămare sportivă frecventă care apare la aproximativ 25% din leziunile musculo -scheletice, cu cele mai frecvente leziuni laterale ale ligamentului colateral (LCL). Dacă starea severă nu este tratată în timp, este ușor să conducă la entorse repetate și cazuri mai grave vor afecta funcția articulației gleznei. Prin urmare, este de o importanță deosebită să diagnosticăm și să tratăm leziunile pacienților într -un stadiu incipient. Acest articol se va concentra pe abilitățile de diagnosticare ale leziunilor ligaloase ale ligamentelor din articulația gleznei pentru a ajuta clinicienii să îmbunătățească precizia diagnosticului.
I. Anatomie
Ligament talofibular anterior (ATFL): aplatizat, contopit la capsula laterală, pornind anterior fibulei și încheind anterior corpului talusului.
Ligament calcaneofibular (CFL): în formă de cordon, originar la marginea anterioară a malleolului lateral distal și care se termină la calcaneu.
Ligament talofibular posterior (PTFL): are originea pe suprafața medială a malleolului lateral și se termină posterior față de talusul medial.
Singur ATFL a reprezentat aproximativ 80% din leziuni, în timp ce ATFL combinat cu leziunile CFL a reprezentat aproximativ 20%.
Schema schematică și diagrama anatomică a ligamentului colateral lateral al articulației gleznei
Ii. Mecanism de vătămare
Leziuni supinate: ligament talofibular anterior
Ligament calcaneofibular Leziunea variată: ligament calcaneofibular
Iii. Gradarea rănilor
Grad I: Tulpina ligamentului, fără rupere a ligamentului vizibil, rar umflare sau tandrețe și fără semne de pierdere a funcției;
Gradul II: ruperea parțială macroscopică a ligamentului, durerea moderată, umflarea și tandrețea și deficiența minoră a funcției articulare;
Gradul III: Ligamentul este complet sfâșiat și își pierde integritatea, însoțită de umflare semnificativă, sângerare și tandrețe, însoțită de o pierdere marcată a funcției și manifestările de instabilitate comună.
Iv. Examinarea clinică Test de sertare frontale
Pacientul este așezat cu genunchiul flexat și capătul vițelului, iar examinatorul ține tibia pe loc cu o mână și împinge piciorul înainte în spatele călcâiului cu celălalt.
În mod alternativ, pacientul este supin sau așezat cu genunchiul îndoit la 60 până la 90 de grade, călcâiul fixat la sol, iar examinatorul aplicând presiune posterioară la tibia distală.
O pozitivă prezice ruperea ligamentului talofibular anterior.
Test de stres de inversare
Glezna proximală a fost imobilizată și stresul varus a fost aplicat pe glezna distală pentru a evalua unghiul de înclinare a talusului.
Comparativ cu partea contralaterală,> 5 ° este suspectă pozitivă, iar> 10 ° este pozitivă; sau unilateral> 15 ° este pozitiv.
Un predictor pozitiv al rupturii ligamentului calcaneofibular.
Teste imagistice
Raze X ale leziunilor sportive comune ale gleznei
Razele X sunt negative, dar RMN prezintă lacrimi ale ligamentelor talofibulare anterioare și calcaneofibulare
Avantaje: radiografia este prima alegere pentru examinare, care este economică și simplă; Amploarea vătămării este judecată prin judecarea gradului de înclinare a talusului. Dezavantaje: afișare slabă a țesuturilor moi, în special a structurilor ligamentare care sunt importante pentru menținerea stabilității articulațiilor.
RMN
Fig.1 Poziția oblică de 20 ° a arătat cel mai bun ligament talofibular anterior (ATFL); Fig.2 Linia Azimutului de scanare ATFL
Imagini RMN ale diferitelor leziuni ale ligamentului talofibular anterior au arătat că: (a) îngroșarea ligamentului talofibular anterior și edem; (B) lacrima ligamentului talofibular anterior; (C) ruptura ligamentului talofibular anterior; (D) Leziunea ligamentului talofibular anterior cu fractură de avulsie.
Fig.3 Poziția oblică -15 ° a arătat cel mai bun ligament calcaneofibular (CFI);
Fig.4. CFL Scanarea azimutului
Lacrimă acută, completă a ligamentului calcaneofibular
Figura 5: Vederea coronală arată cel mai bun ligament talofibular posterior (PTFL);
Fig.6 Scan PTFL Azimuth
Ruperea parțială a ligamentului talofibular posterior
Gradarea diagnosticului:
Clasa I: Fără daune;
Gradul II: contuzia ligamentului, continuitatea texturii bune, îngroșarea ligamentelor, hipoechogenitatea, edem al țesuturilor înconjurătoare;
Gradul III: morfologie incompletă a ligamentului, subțierea sau perturbarea parțială a continuității texturii, îngroșarea ligamentelor și semnalul crescut;
Gradul IV: întreruperea completă a continuității ligamentului, care poate fi însoțită de fracturi de avulsie, îngroșarea ligamentelor și creșterea semnalului local sau difuz.
Avantaje: rezoluție ridicată pentru țesuturile moi, observarea clară a tipurilor de leziuni a ligamentelor; Poate arăta deteriorarea cartilajului, contuzia oaselor și starea generală a leziunii compuse.
Dezavantaje: nu este posibil să se stabilească cu exactitate dacă fracturile și daunele cartilajului articular sunt întrerupte; Datorită complexității ligamentului gleznei, eficiența examinării nu este ridicată; Scump și consumator de timp.
Ecografie de înaltă frecvență
Figura 1A: Leziunea ligamentului talofibular anterior, lacrimă parțială; Figura 1B: Ligamentul talofibular anterior este complet sfâșiat, ciotul este îngroșat și se observă o efuziune mare în spațiul lateral anterior.
Figura 2A: Leziune ligamentului calcaneofibular, lacrimă parțială; Figura 2B: Leziunea ligamentului calcaneofibular, ruptura completă
Figura 3A: Ligament talofibular anterior normal: imagine cu ultrasunete care prezintă o structură hipoechoică uniformă triunghi inversată; Figura 3B: Ligament calcaneofibular normal: structură filamentoasă moderat ecogenă și densă pe imaginea cu ultrasunete
Figura 4A: ruperea parțială a ligamentului talofibular anterior pe imaginea cu ultrasunete; Figura 4B: Înfundarea completă a ligamentului calcaneofibular pe imaginea cu ultrasunete
Gradarea diagnosticului:
Contuzie: imaginile acustice prezintă o structură intactă, ligamente îngroșate și umflate; Lacrimă parțială: există umflături în ligament, există o perturbare persistentă a unor fibre sau fibrele sunt subțiri la nivel local. Scanările dinamice au arătat că tensiunea ligamentului a fost semnificativ slăbită, iar ligamentul s -a subțiat și a crescut și elasticitatea a slăbit în cazul Valgus sau Varus.
Lacrimă completă: un ligament complet și persistent întrerupt cu separarea distală, scanarea dinamică nu sugerează nicio tensiune a ligamentului sau o lacrimă crescută, iar în valgus sau varus, ligamentul se deplasează la celălalt capăt, fără nicio elasticitate și cu o articulație liberă.
Avantaje: costuri reduse, ușor de operat, neinvaziv; Structura subtilă a fiecărui strat de țesut subcutanat este afișată în mod clar, ceea ce este propice observării leziunilor țesuturilor musculo -scheletice. Examinarea secțiunii arbitrare, în conformitate cu centura ligamentului pentru a urmări întregul proces de ligament, locația leziunii ligamentului este clarificată, iar tensiunea ligamentului și modificările morfologice sunt observate dinamic.
Dezavantaje: rezoluție mai mică a țesuturilor moi în comparație cu RMN; Se bazează pe funcționarea tehnică profesională.
Verificare artroscopie
Avantaje: Observați direct structurile malleolului lateral și al picioarelor posterioare (cum ar fi articulația talară inferioară, ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular etc.) pentru a evalua integritatea ligamentelor și a ajuta chirurgul să stabilească planul chirurgical.
Dezavantaje: invaziv, poate provoca unele complicații, cum ar fi deteriorarea nervilor, infecția, etc. În general, este considerată a fi standardul de aur pentru diagnosticarea leziunilor ligamentelor și este utilizat în prezent în cea mai mare parte în tratamentul leziunilor ligamentelor.
Timpul post: 29-2024 septembrie
