Fracturile de gleznă sunt unul dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi în practica clinică. Cu excepția unor leziuni de rotație de gradul I/II și leziuni de răpire, majoritatea fracturilor de gleznă implică de obicei malleolul lateral. Fracturile laterale de tip lateral de tip A/B Weber au de obicei la sindroza tibiofibulară distală stabilă și pot obține o bună reducere cu vizualizarea directă de la distal la proximal. În schimb, fracturile de malleol laterale de tip C implică instabilitate în malleolul lateral pe trei axe datorate leziunilor tibiofibulare distale, ceea ce poate duce la șase tipuri de deplasare: scurtare/prelungire, lărgire/îngustare a spațiului tibiofibular distal, deplasarea rotativă, a planului sagittal, a Tiltului lateral, în planul coronal combinații ale acestor cinci tipuri de răni.
Numeroase studii anterioare au arătat că scurtarea/prelungirea poate fi evaluată prin evaluarea semnului dime, a liniei stenton și a unghiului de goluri tibiale, printre altele. Deplasarea în planurile coronale și sagitale poate fi bine evaluată folosind vederi fluoroscopice frontale și laterale; Cu toate acestea, deplasarea rotativă este cea mai dificilă de evaluat intraoperator.
Dificultatea de a evalua deplasarea rotativă este deosebit de evidentă în reducerea fibulei atunci când introduceți șurubul tibiofibular distal. Majoritatea literaturii indică faptul că, după introducerea șurubului tibiofibular distal, există o apariție de 25% -50% a unei reduceri slabe, ceea ce duce la malunion și fixarea deformărilor fibulare. Unii savanți au propus utilizarea evaluărilor CT intraoperatorii de rutină, dar acest lucru poate fi dificil de implementat în practică. Pentru a rezolva această problemă, în 2019, echipa profesorului Zhang Shimin de la Spitalul Yangpu afiliat la Universitatea Tongji a publicat un articol în Jurnalul Ortopedic Internațional *Leziune *, propunând o tehnică pentru evaluarea dacă rotația laterală a malleolului a fost corectată folosind raze X intraoperatorii. Literatura de specialitate raportează o eficacitate clinică semnificativă a acestei metode.
Baza teoretică a acestei metode este aceea că, în viziunea fluoroscopică a gleznei, cortexul lateral al peretelui fosei malleolare laterale prezintă o umbră clară, verticală, densă, paralelă cu cortexele mediale și laterale ale malleolului lateral și localizat la mijlocul la un malleol de lateral al liniei care conectează corticele mediale și laterale.
Ilustrația vederii fluoroscopice a gleznei care arată relația pozițională între cortexul de perete lateral al fosei malleolare laterale (linia B) și corticele mediale și laterale ale malleolului lateral (liniile A și C). De obicei, linia B este situată pe linia exterioară de o treime între liniile A și C.
Poziția normală a malleolului lateral, rotația externă și rotația internă poate produce apariții imagistice diferite în vederea fluoroscopică:
- Malleolus lateral rotit într-o poziție normală **: un contur normal de malleol lateral cu o umbră corticală pe peretele lateral al fosei malleolare laterale, poziționată pe linia exterioară de o treime a cortexurilor mediale și laterale ale malleolului lateral.
-Normitate de rotație externă malleolică laterală
-Normitate de rotație internă malleolică laterală
Echipa a inclus 56 de pacienți cu fracturi malleolare laterale de tip C, combinate cu leziuni de sindroză tibiofibulară distală și a utilizat metoda de evaluare menționată anterior. Reexaminările CT postoperatorii au arătat că 44 de pacienți au obținut o reducere anatomică fără deformări de rotație, în timp ce 12 pacienți au prezentat o deformare de rotație ușoară (mai puțin de 5 °), cu 7 cazuri de rotație internă și 5 cazuri de rotație externă. Nu au apărut cazuri de deformări moderate (5-10 °) sau severe (mai mari de 10 °).
Studiile anterioare au indicat că evaluarea reducerii fracturilor malleolare laterale se poate baza pe cei trei parametri principali ai Weber: echidistanță paralelă între suprafețele articulare tibiale și talari, continuitatea liniei Shenton și semnul dime.
Reducerea slabă a malleolului lateral este o problemă foarte frecventă în practica clinică. În timp ce o atenție adecvată este acordată restaurării lungimii, trebuie să se acorde o importanță egală pentru corectarea rotației. Ca articulație purtătoare de greutate, orice malducție a gleznei poate avea efecte catastrofale asupra funcției sale. Se crede că tehnica fluoroscopică intraoperatorie propusă de profesorul Zhang Shimin poate ajuta la obținerea unei reduceri precise a fracturilor malleolare laterale de tip C. Această tehnică servește ca o referință valoroasă pentru clinicienii de prim rang.
Timpul post: 06-2024 mai
