Fracturile de gleznă sunt unul dintre cele mai frecvente tipuri de fracturi în practica clinică. Cu excepția unor leziuni rotaționale de gradul I/II și a leziunilor de abducție, majoritatea fracturilor de gleznă implică de obicei maleola laterală. Fracturile de maleolă laterală de tip Weber A/B duc de obicei la o sindesmoză tibiofibulară distală stabilă și pot obține o reducere bună prin vizualizare directă de la distal la proximal. În schimb, fracturile de maleolă laterală de tip C implică instabilitate a maleolei laterale pe trei axe din cauza leziunii tibiofibulare distale, care poate duce la șase tipuri de deplasare: scurtare/alungire, lățire/îngustare a spațiului tibiofibular distal, deplasare anterioară/posterioară în planul sagital, înclinare medială/laterală în planul coronal, deplasare rotațională și combinații ale acestor cinci tipuri de leziuni.
Numeroase studii anterioare au arătat că scurtarea/alungirea poate fi evaluată prin evaluarea semnului Dime, a liniei Stenton și a unghiului de decalaj tibial, printre altele. Deplasarea în planurile coronal și sagital poate fi bine evaluată folosind proiecții fluoroscopice frontale și laterale; cu toate acestea, deplasarea rotațională este cel mai dificil de evaluat intraoperator.
Dificultatea evaluării deplasării rotaționale este evidentă în special în reducerea peroneului la introducerea șurubului tibiofibular distal. Majoritatea literaturii de specialitate indică faptul că, după introducerea șurubului tibiofibular distal, există o incidență de 25%-50% a unei reduceri slabe, rezultând consolidarea vicioasă și fixarea deformărilor fibulare. Unii cercetători au propus utilizarea evaluărilor CT intraoperatorii de rutină, dar acest lucru poate fi dificil de implementat în practică. Pentru a aborda această problemă, în 2019, echipa profesorului Zhang Shimin de la Spitalul Yangpu afiliat Universității Tongji a publicat un articol în revista ortopedică internațională *Injury*, propunând o tehnică de evaluare a corectării rotației laterale a maleolei folosind radiografia intraoperatorie. Literatura de specialitate raportează o eficacitate clinică semnificativă a acestei metode.
Baza teoretică a acestei metode constă în faptul că, în imaginea fluoroscopică a gleznei, cortexul peretelui lateral al fosei maleolare laterale prezintă o umbră clară, verticală și densă, paralelă cu cortexul medial și lateral al maleolei laterale și situată la mijlocul până la treimea externă a liniei care leagă cortexul medial și lateral al maleolei laterale.
Ilustrație a imaginii fluoroscopice a gleznei care arată relația pozițională dintre cortexul peretelui lateral al fosei maleolare laterale (linia b) și cortexul medial și lateral al maleolei laterale (liniile a și c). De obicei, linia b este situată pe treimea exterioară a liniei, între liniile a și c.
Poziția normală a maleolei laterale, rotația externă și rotația internă pot produce aspecte imagistice diferite în imaginea fluoroscopică:
- Maleolă laterală rotată într-o poziție normală**: Un contur normal al maleolei laterale cu o umbră corticală pe peretele lateral al fosei maleolare laterale, poziționată pe linia treimii exterioare a cortexurilor medial și lateral ale maleolei laterale.
-Deformitatea rotației externe a maleolei laterale**: Conturul maleolei laterale apare „în foi ascuțite”, umbra corticală de pe fosa maleolară laterală dispare, spațiul tibiofibular distal se îngustează, linia Shenton devine discontinuă și dispersată.
-Deformitatea rotației interne a maleolei laterale**: Conturul maleolei laterale apare „în formă de lingură”, umbra corticală de pe fosa maleolară laterală dispare, iar spațiul tibiofibular distal se lărgește.
Echipa a inclus 56 de pacienți cu fracturi maleolare laterale de tip C combinate cu leziuni ale sindesmozei tibiofibulare distale și a utilizat metoda de evaluare menționată anterior. Reexaminările CT postoperatorii au arătat că 44 de pacienți au obținut o reducere anatomică fără deformități rotaționale, în timp ce 12 pacienți au prezentat o deformitate rotațională ușoară (mai puțin de 5°), cu 7 cazuri de rotație internă și 5 cazuri de rotație externă. Nu au apărut cazuri de deformități de rotație externă moderate (5-10°) sau severe (mai mult de 10°).
Studiile anterioare au indicat că evaluarea reducerii fracturilor maleolare laterale se poate baza pe cei trei parametri Weber principali: echidistanța paralelă dintre suprafețele articulare tibială și astragaliană, continuitatea liniei Shenton și semnul Dime.
Reducerea deficitară a maleolei laterale este o problemă foarte frecventă în practica clinică. Deși se acordă o atenție cuvenită restaurării lungimii, o importanță egală ar trebui acordată și corectării rotației. Fiind o articulație portantă, orice reducere incorectă a gleznei poate avea efecte catastrofale asupra funcției acesteia. Se consideră că tehnica fluoroscopică intraoperatorie propusă de profesorul Zhang Shimin poate ajuta la obținerea unei reduceri precise a fracturilor maleolare laterale de tip C. Această tehnică servește drept referință valoroasă pentru medicii din prima linie.
Data publicării: 06 mai 2024
