banner

Jocul de fotbal provoacă leziuni ale ligamentului încrucișat anterior (LIA) care împiedică mersul. Chirurgia minim invazivă ajută la reconstrucția ligamentului.

Jack, un pasionat de fotbal în vârstă de 22 de ani, joacă fotbal cu prietenii săi în fiecare săptămână, iar fotbalul a devenit o parte indispensabilă a vieții sale de zi cu zi. Weekendul trecut, în timp ce juca fotbal, Zhang a alunecat accidental și a căzut, având dureri atât de mari încât nu se mai putea ridica în picioare, neputând merge. După câteva zile de recuperare acasă, neputând sta în picioare, a fost trimis la secția de ortopedie a spitalului de către un prieten. Medicul a fost examinat și a îmbunătățit RMN-ul genunchiului, diagnosticând o fractură a ligamentului încrucișat anterior pe partea femurală, necesitând spitalizare pentru un tratament chirurgical artroscopic minim invaziv.

După finalizarea examinărilor preoperatorii, medicii au formulat un plan de tratament precis pentru starea lui Jack și au decis reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LCA) prin tehnica artroscopică minim invazivă, utilizând tendon popliteu autolog, după comunicarea completă cu Jack. În a doua zi după operație, acesta a putut să se întoarcă la sol, iar simptomele durerii de genunchi au fost ameliorate semnificativ. După un antrenament sistematic, Jack va putea în curând să se întoarcă pe teren.

asd (1)

Ruptură completă a părții femurale a ligamentului încrucișat anterior observată microscopic

asd (2)

Ligament încrucișat anterior după reconstrucție cu tendon ischiogambier autolog

asd (3)

Doctorul efectuează o intervenție chirurgicală artroscopică minim invazivă de reconstrucție a ligamentelor unui pacient

Ligamentul încrucișat anterior (LCA) este unul dintre cele două ligamente care se încrucișează la mijlocul genunchiului, conectând osul coapsei la osul gambei și ajutând la stabilizarea articulației genunchiului. Leziunile LCA apar cel mai adesea în sporturile care necesită opriri bruște sau schimbări bruște de direcție, sărituri și aterizări, cum ar fi fotbalul, baschetul, rugby-ul și schiul alpin. Manifestările tipice includ durere bruscă, severă și pocnituri audibile. Când apare o leziune a LCA, mulți oameni aud un „clic” în genunchi sau simt o fisură în genunchi. Genunchiul se poate umfla, se poate simți instabil și poate avea dificultăți în a susține greutatea din cauza durerii.

În ultimii ani, leziunile ligamentului încrucișat anterior (LIA) au devenit o leziune sportivă frecventă, cu un accent sporit pe exercițiile fizice sănătoase. Metodele de diagnosticare a acestei leziuni includ: anamneza, examenul fizic și examinarea imagistică. RMN-ul este în prezent cea mai importantă metodă de imagistică pentru leziunile LCA în stadiul acut, iar acuratețea examinării RMN în stadiul acut este de peste 95%.

Ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA) afectează stabilitatea articulației genunchiului, rezultând dezechilibru și oscilații atunci când articulația se flexează, se extinde și se rotește, iar după o perioadă de timp, provoacă adesea leziuni ale meniscului și cartilajului. În acest moment, vor apărea dureri de genunchi, o gamă limitată de mișcare sau chiar o „blocare” bruscă, fără senzație de mișcare, ceea ce înseamnă că leziunea nu este ușoară; chiar dacă se efectuează o intervenție chirurgicală pentru reparare, repararea timpurie a leziunii este dificilă, iar efectul este relativ slab. Multe dintre modificările cauzate de instabilitatea genunchiului, cum ar fi deteriorarea meniscului, osteofitele, uzura cartilajului etc., sunt ireversibile, ducând la o serie de sechele și crescând, de asemenea, costul tratamentului. Prin urmare, reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior este foarte recomandată după o leziune a LCA, pentru a restabili stabilitatea articulației genunchiului.

Care sunt simptomele leziunii ligamentului încrucișat anterior (LIA)?

Funcția principală a ligamentului încrucișat anterior (LIA) este de a limita deplasarea anterioară a tibiei și de a menține stabilitatea rotațională a acesteia. După o ruptură a LCA, tibia se va mișca spontan înainte, iar pacientul se poate simți instabil și clătinat în mersul zilnic, în sport sau în activitățile de rotație și uneori poate simți că genunchiul nu își poate folosi forța și este slăbit.

 

Următoarele simptome sunt frecvente în cazul leziunilor ligamentului încrucișat anterior (LIA):

①Durere de genunchi, localizată în articulație, pacienții se pot teme să se miște din cauza durerii severe, unii pacienți pot merge sau pot continua exerciții de intensitate redusă din cauza durerii ușoare.

② Umflarea genunchiului, cauzată de hemoragia intraarticulară cauzată de articulația genunchiului, apare de obicei în câteva minute până la câteva ore după leziunea la genunchi.

Restricția extensiei genunchiului, ruptura ligamentului, bontul ligamentului răsucit spre fosa intercondiliană anterioară pentru a produce iritație inflamatorie. Unii pacienți pot avea extensie sau flexie limitată din cauza leziunii meniscului. Combinată cu leziunea ligamentului colateral medial, uneori se manifestă și ca limitarea extensiei.

Instabilitate a genunchiului, unii pacienți simt o mișcare greșită a articulației genunchiului în momentul accidentării și încep să simtă senzația de oscilație a articulației genunchiului (adică senzația de dislocare între oase, așa cum este descrisă de pacienți) atunci când reiau mersul pe jos, la aproximativ 1-2 săptămâni după accidentare.

⑤ Mobilitate limitată a articulației genunchiului, cauzată de sinovita traumatică, care duce la umflarea și durerea articulației genunchiului.

Doctorul a prezentat faptul că reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior are ca scop repararea ligamentului încrucișat anterior după ruptură, iar tratamentul principal actual este transplantul artroscopic al unui tendon în articulația genunchiului pentru a reconstrui un nou ligament, o procedură minim invazivă. Tendonul transplantat este preferat tendonului popliteu autolog, care are avantajele unei incizii mai puțin traumatice, unui impact mai mic asupra funcției, absenței respingerii și vindecării ușoare a osului tendonului. Pacienții cu proceduri de recuperare postoperatorie fără probleme merg cu cârje în ianuarie, fără cârje în februarie, merg cu suportul îndepărtat în martie, revin la sporturile generale în șase luni și revin la nivelul lor de sport de dinaintea accidentării în un an.


Data publicării: 14 mai 2024