46% din fracturile de gleznă de rotație sunt însoțite de fracturi malleolare posterioare. Abordarea posterolaterală pentru vizualizarea directă și fixarea malleolului posterior este o tehnică chirurgicală utilizată frecvent, oferind avantaje biomecanice mai bune în comparație cu reducerea închisă și fixarea șurubului anteroposterior. Cu toate acestea, pentru fracturi de fractură malleolară posterioară mai mare sau fracturi malleolare posterioare care implică coliculul posterior al malleolului medial, abordarea posteromedială oferă o vedere chirurgicală mai bună.
Pentru a compara gama de expunere a malleolului posterior, tensiunea pe pachetul neurovascular și distanța dintre incizie și pachetul neurovascular pe trei abordări posteromediale diferite, cercetătorii au efectuat un studiu cadaveric. Rezultatele au fost publicate recent în Jurnalul FAS. Rezultatele sunt rezumate după cum urmează:
În prezent, există trei abordări posteromediale principale pentru expunerea malleolului posterior:
1.. Abordare posteromedială medială (MEPM): Această abordare intră între marginea posterioară a malleolului medial și tendonul posterior tibialis (Figura 1 arată tendonul posterior tibialis).
2. Abordare posteromedială modificată (MOPM): Această abordare intră între tendonul posterior tibialis și tendonul flexor digitorum longus (Figura 1 arată tendonul posterior tibialis, iar figura 2 arată tendonul flexor digitorum longus).
3. Abordare posteromedială (PM): Această abordare intră între marginea medială a tendonului Ahile și tendonul flexor hallucis longus (Figura 3 arată tendonul Ahile, iar figura 4 arată tendonul flexor hallucis longus).
În ceea ce privește tensiunea pe pachetul neurovascular, abordarea PM are o tensiune mai mică la 6.18N în comparație cu abordările MEPM și MOPM, ceea ce indică o probabilitate mai mică de leziune de tracțiune intraoperatorie la pachetul neurovascular.
În ceea ce privește gama de expunere a Malleolusului posterior, abordarea PM oferă, de asemenea, o expunere mai mare, permițând vizibilitatea de 71% a malleolului posterior. În comparație, abordările MEPM și MOPM permit o expunere de 48,5% și, respectiv, 57% a Malleolus posterior.
● Diagrama ilustrează intervalul de expunere al Malleolus posterior pentru cele trei abordări. AB reprezintă gama totală a malleolului posterior, CD reprezintă intervalul expus, iar CD/AB este raportul de expunere. De sus în jos, sunt afișate intervalele de expunere pentru MEPM, MOPM și PM. Este evident că abordarea PM are cel mai mare interval de expunere.
În ceea ce privește distanța dintre incizie și pachetul neurovascular, abordarea PM are și cea mai mare distanță, măsurând 25,5 mm. Acest lucru este mai mare decât 17.25mm MEPM și 7,5 mm al MOPM. Acest lucru indică faptul că abordarea PM are cea mai mică probabilitate de leziune a pachetului neurovascular în timpul operației.
● Diagrama arată distanțele dintre incizie și pachetul neurovascular pentru cele trei abordări. De la stânga la dreapta, sunt descrise distanțele pentru abordările MEPM, MOPM și PM. Este evident că abordarea PM are cea mai mare distanță față de pachetul neurovascular.
Timpul post: mai-31-2024
