Fractura intertrohanteriană femurală este cea mai frecventă fractură de șold în practica clinică și este una dintre cele trei fracturi cele mai frecvente asociate cu osteoporoza la vârstnici. Tratamentul conservator necesită repaus prelungit la pat, prezentând riscuri ridicate de escare, infecții pulmonare, embolie pulmonară, tromboză venoasă profundă și alte complicații. Dificultatea îngrijirii este semnificativă, iar perioada de recuperare este lungă, impunând o povară grea atât pentru societate, cât și pentru familii. Prin urmare, intervenția chirurgicală precoce, ori de câte ori este tolerabilă, este crucială pentru obținerea unor rezultate funcționale favorabile în cazul fracturilor de șold.
În prezent, fixarea internă PFNA (sistem antirotație cu cui femural proximal) este considerată standardul de aur pentru tratamentul chirurgical al fracturilor de șold. Obținerea unui suport pozitiv în timpul reducerii fracturilor de șold este crucială pentru a permite exercițiile funcționale timpurii. Fluoroscopia intraoperatorie include vederi anteroposterior (AP) și laterale pentru a evalua reducerea cortexului medial anterior femural. Cu toate acestea, pot apărea conflicte între cele două perspective în timpul intervenției chirurgicale (de exemplu, pozitivă în vederea laterală, dar nu în vederea anteroposterioră sau invers). În astfel de cazuri, evaluarea dacă reducerea este acceptabilă și dacă este necesară ajustarea reprezintă o problemă dificilă pentru practicienii clinicieni. Cercetătorii din spitale autohtone, cum ar fi Spitalul Oriental și Spitalul Zhongshan, au abordat această problemă analizând acuratețea evaluării suportului pozitiv și negativ în vederile anteroposterior și lateral, utilizând scanările CT tridimensionale postoperatorii ca standard.
▲ Diagrama ilustrează modelele de fracturi de șold cu suport pozitiv (a), suport neutru (b) și suport negativ (c) în vederea anteroposterioară.
▲ Diagrama ilustrează modelele de fracturi de șold cu suport pozitiv (d), suport neutru (e) și suport negativ (f) în vederea laterală.
Articolul include date de caz de la 128 de pacienți cu fracturi de șold. Imaginile intraoperatorii anteroposterior și lateral au fost furnizate separat la doi medici (unul cu mai puțină experiență și unul cu mai multă experiență) pentru a evalua dacă suportul este pozitiv sau nepozitiv. După evaluarea inițială, a fost efectuată o reevaluare după 2 luni. Imaginile CT postoperatorii au fost furnizate unui profesor cu experiență, care a stabilit dacă cazul a fost pozitiv sau nepozitiv, servind drept standard pentru evaluarea acurateței evaluărilor imaginilor efectuate de primii doi medici. Principalele comparații din articol sunt următoarele:
(1) Există diferențe semnificative statistic în rezultatele evaluărilor dintre medicii cu mai puțină experiență și cei cu mai multă experiență în prima și a doua evaluare? În plus, articolul explorează consecvența intergrup între grupurile cu mai puțină experiență și cele cu mai multă experiență pentru ambele evaluări și consecvența intragrup între cele două evaluări.
(2) Folosind tomografia computerizată ca standard de referință, articolul investighează care este mai fiabilă pentru evaluarea calității reducerii: evaluarea laterală sau anteroposterioară.
Rezultatele cercetării
1. În cele două runde de evaluări, cu CT ca standard de referință, nu au existat diferențe semnificative statistic în ceea ce privește sensibilitatea, specificitatea, rata fals pozitivelor, rata fals negativelor și alți parametri legați de evaluarea calității reducerii pe baza radiografiilor intraoperatorii între cei doi medici cu niveluri diferite de experiență.
2. În evaluarea calității reducerii, luând ca exemplu prima evaluare:
Dacă există o concordanță între evaluările anteroposterioare și laterale (ambele pozitive sau ambele nepozitive), fiabilitatea în prezicerea calității reducerii la CT este de 100%.
Dacă există o discrepanță între evaluările anteroposterioare și laterale, fiabilitatea criteriilor de evaluare laterală în prezicerea calității reducerii la CT este mai mare.
▲ Diagrama ilustrează un suport pozitiv prezentat în imaginea anteroposterioară, în timp ce apare ca nepozitiv în imaginea laterală. Aceasta indică o inconsecvență în rezultatele evaluării între imaginile anteroposterioară și laterală.
▲ Reconstrucția CT tridimensională oferă imagini de observare din unghiuri multiple, servind drept standard pentru evaluarea calității reducerii.
În standardele anterioare pentru reducerea fracturilor intertrohanteriene, pe lângă suportul pozitiv și negativ, exista și conceptul de suport „neutru”, care implică reducerea anatomică. Cu toate acestea, din cauza problemelor legate de rezoluția fluoroscopiei și de perceptibilitatea ochiului uman, o adevărată „reducere anatomică” nu există teoretic și există întotdeauna mici abateri către reducerea „pozitivă” sau „negativă”. Echipa condusă de Zhang Shimin la Spitalul Yangpu din Shanghai a publicat o lucrare (referința specifică am uitat-o, aș aprecia dacă cineva o poate furniza) care sugerează că obținerea unui suport pozitiv în fracturile intertrohanteriene poate duce la rezultate funcționale mai bune în comparație cu reducerea anatomică. Prin urmare, având în vedere acest studiu, ar trebui depuse eforturi în timpul intervenției chirurgicale pentru a obține un suport pozitiv în fracturile intertrohanteriene, atât în vederea anteroposterioară, cât și în cea laterală.
Data publicării: 19 ian. 2024
