În prezent, cea mai frecvent utilizată abordare chirurgicală pentru fracturile calcaneene implică fixarea internă cu placă și șurub prin calea de intrare în sinusul tarsian. Abordarea laterală extinsă în formă de „L” nu mai este preferată în practica clinică din cauza numărului mai mare de complicații legate de plagă. Fixarea prin sistem cu placă și șurub, datorită caracteristicilor sale biomecanice de fixare excentrică, prezintă un risc mai mare de aliniere greșită în varus, unele studii indicând o probabilitate postoperatorie de varus secundar de aproximativ 34%.
Prin urmare, cercetătorii au început să studieze metodele de fixare intramedulară pentru fracturile calcaneene pentru a aborda atât complicațiile legate de plăgi, cât și problema alinierii greșite secundare în varus.
01 Ntehnica de fixare centrală a cuielor
Această tehnică poate ajuta la reducerea prin calea de intrare a sinusului tarsian sau sub ghidaj artroscopic, necesitând o cerere mai mică de țesuturi moi și reducând potențial timpul de spitalizare. Această abordare este aplicabilă selectiv fracturilor de tip II-III, iar pentru fracturile calcaneene cominutive complexe, este posibil să nu ofere o menținere puternică a reducerii și poate necesita fixare suplimentară cu șuruburi.
02 Scui intramedular în plan unilateral
Tija intramedulară cu un singur plan prezintă două șuruburi la capetele proximal și distal, cu un tij principal gol care permite grefarea osoasă prin tija principală.
03 Mcui intramedular ultra-plan
Conceput pe baza morfologiei structurale tridimensionale a calcaneului, acest sistem de fixare internă include șuruburi cheie, cum ar fi șuruburile de protruzie portante și șuruburile procesului posterior. După reducerea prin calea de intrare a sinusului tarsian, aceste șuruburi pot fi plasate sub cartilaj pentru susținere.
Există mai multe controverse privind utilizarea cuielor intramedulare pentru fracturile calcaneene:
1. Adecvarea bazată pe complexitatea fracturii: Se dezbate dacă fracturile simple nu necesită cuie intramedulare și dacă fracturile complexe nu sunt potrivite pentru acestea. Pentru fracturile Sanders de tip II/III, tehnica de reducere și fixare cu șurub prin calea de intrare a sinusului tarsi este relativ matură, iar semnificația cuiului intramedular principal poate fi pusă sub semnul întrebării. Pentru fracturile complexe, avantajele abordării extinse în formă de „L” rămân de neînlocuit, deoarece oferă o expunere suficientă.
2. Necesitatea unui canal medular artificial: Calcaneul nu are în mod natural un canal medular. Utilizarea unui cui intramedular mare ar putea duce la traumatisme excesive sau la pierderea masei osoase.
3. Dificultăți de îndepărtare: În multe cazuri din China, pacienții sunt încă supuși îndepărtării componentelor după vindecarea fracturilor. Integrarea cuiului în creșterea osoasă și încorporarea șuruburilor laterale sub osul cortical pot duce la dificultăți de îndepărtare, ceea ce reprezintă o considerație practică în aplicațiile clinice.
Data publicării: 23 august 2023
