Fracturile articulației gleznei cauzate de forțe de rotație sau verticale, cum ar fi fracturile Pilon, implică adesea maleola posterioară. Expunerea „maleolei posterioare” se realizează în prezent prin trei abordări chirurgicale principale: abordul lateral posterior, abordul medial posterior și abordul medial posterior modificat. În funcție de tipul de fractură și de morfologia fragmentelor osoase, se poate alege o abordare adecvată. Cercetătorii străini au efectuat studii comparative privind intervalul de expunere a maleolei posterioare și tensiunea asupra fasciculelor vasculare și nervoase ale articulației gleznei asociate cu aceste trei abordări.
Fracturile articulației gleznei cauzate de forțe de rotație sau verticale, cum ar fi fracturile Pilon, implică adesea maleola posterioară. Expunerea „maleolei posterioare” se realizează în prezent prin trei abordări chirurgicale principale: abordul lateral posterior, abordul medial posterior și abordul medial posterior modificat. În funcție de tipul de fractură și de morfologia fragmentelor osoase, se poate alege o abordare adecvată. Cercetătorii străini au efectuat studii comparative privind intervalul de expunere a maleolei posterioare și tensiunea.
asupra fasciculelor vasculare și neuronale ale articulației gleznei asociate cu aceste trei abordări.
1. Abordare posterioară medială
Abordarea medială posterioară implică intrarea între flexorul lung al degetelor de la picioare și vasele tibiale posterioare. Această abordare poate expune 64% din maleola posterioară. Tensiunea asupra fasciculelor vasculare și nervoase pe partea laterală a acestei abordări este măsurată la 21,5 N (19,7-24,1).
▲ Abordare posterioară medială (săgeată galbenă). 1. Tendonul tibial posterior; 2. Tendonul flexorului lung al degetelor de la picioare; 3. Vase tibiale posterioare; 4. Nerv tibial; 5. Tendonul lui Ahile; 6. Tendonul flexorului lung al halucelui. AB=5,5 cm, intervalul de expunere a maleolei posterioare (AB/AC) este de 64%.
2. Abordare posterioară laterală
Abordarea laterală posterioară implică pătrunderea între tendoanele peronierului lung și scurt și tendonul flexorului hallucis lung. Această abordare poate expune 40% din maleola posterioară. Tensiunea asupra fasciculelor vasculare și nervoase pe partea acestei abordări este măsurată la 16,8 N (15,0-19,0).
▲ Abordare laterală posterioară (săgeată galbenă). 1. Tendon tibial posterior; 2. Tendonul flexorului lung al degetelor de la picioare; 4. Vase tibiale posterioare; 4. Nerv tibial; 5. Tendonul lui Ahile; 6. Tendonul flexorului halucis lung; 7. Tendonul peronierului scurt; 8. Tendonul peronierului lung; 9. Vena safenă mică; 10. Nerv fibular comun. AB=5,0 CM, intervalul de expunere a maleolei posterioare (BC/AB) este de 40%.
3. Abord medial posterior modificat
Abordul medial posterior modificat implică pătrunderea între nervul tibial și tendonul flexorului hallucis longus. Acest abord poate expune 91% din maleola posterioară. Tensiunea asupra fasciculelor vasculare și nervoase de pe partea acestui abord este măsurată la 7,0 N (6,2-7,9).
▲ Abordare posterioară medială modificată (săgeată galbenă). 1. Tendonul tibial posterior; 2. Tendonul flexorului lung al degetelor de la picioare; 3. Vase tibiale posterioare; 4. Nerv tibial; 5. Tendonul flexorului lung al halucelui; 6. Tendonul lui Ahile. AB=4,7CM, intervalul de expunere a maleolei posterioare (BC/AB) este de 91%.
Data publicării: 27 decembrie 2023
